Căi de parcurgere, obiective și progres

Când vorbim despre obiective și progres, putem lua ca exemplu simplu o plimbare; ceva ce este adesea considerat o realizare personală pentru ziua respectivă.

Când decidem să mergem la plimbare, există întotdeauna o plecare și o sosire. Dar dacă ne concentrăm constant doar pe sosire, acest lucru nu contribuie prea mult la menținerea unei dispoziții bune sau a unei atitudini pozitive; mai ales dacă mai este un drum lung de parcurs.

O abordare mai conștientă este să ne concentrăm pe „progres”, mai degrabă decât exclusiv pe destinație.

Indiferent dacă mergem singuri sau în grup, imaginându-ne că toți progresăm; chiar și pe căi diferite, înfruntând munți, insule sau deșerturi diferite; poate fi înălțător din punct de vedere mental.

Fiecare dintre noi are abilități, perspective și puncte forte diferite. Într-un grup, echipă, loc de muncă sau club sportiv, este atât natural, cât și esențial ca membrii să aibă abilități diverse.

Deci, suntem cu adevărat în competiție unii cu alții? Dacă ne gândim bine, probabil că nu.

Imaginați-vă un eveniment sportiv în care participanții sunt selectați aleatoriu din rândul populației generale. Unii vor fi mai buni la alergare, alții la ciclism și așa mai departe. Nu veți găsi niciodată două persoane cu exact aceleași abilități. Conștientizarea acestui lucru poate contribui la reducerea stresului, a competiției și a geloziei. De asemenea, încurajează „fair-play-ul” și ne ajută să rămânem optimiști.

„Privind partea bună a vieții.”

O echipă cu mai puțină gelozie și competiție inutilă devine, în cele din urmă, mai eficientă, mai colaborativă și mai armonioasă.

A fi excesiv de gelos sau competitiv nu ne va ajuta niciodată să „câștigăm” cu adevărat ceva; asta este doar o iluzie. De asemenea, nu ar trebui să ne facem „prea multe” griji în legătură cu greșelile. Este imposibil să trăim fără ele. De fapt, adesea învățăm mai multe din eșecuri decât din succese.

Reducerea geloziei și a competiției în cadrul unei echipe contribuie la reducerea stresului. Când ne formăm o imagine mentală despre noi înșine și despre cei din jur, suntem mai capabili să rămânem concentrați pe propria muncă, fără a fi distrași de comparații. Acest lucru consolidează relațiile și îmbunătățește comunicarea.

De asemenea, putem ajunge la concluzia că nu există o poziție „cea mai bună” sau „cea mai proastă” printre oameni.

Așa cum se spune uneori în Franța:

„Il n’y a pas de sous-métier”;
„Nu există meserii subestimate”.

Fiecare contribuție are valoare.

Ați observat vreodată într-un grup de mers pe jos, alergat sau ciclism că nimeni nu vrea să fie în spatele grupului? A fi ultimul poate da senzația de a fi un „ratat” sau „slab din punct de vedere social”. Acest sentiment depășește granițele de gen și culturale.

Dar dacă ne gândim logic, în orice grup, cineva va fi întotdeauna pe ultima poziție. Asta înseamnă că acea persoană este un ratat? Acestea sunt doar construcții mentale. Cu toții putem fi „eroi” sau „ratați”, „primii” sau „ultimii”; este pur și simplu o chestiune de percepție. Într-o zi ești primul, iar în alta ești ultimul.

Competiția poate părea motivantă, dar adesea duce la stres și deconectare.

Așa cum se spune în sport:

„Cel mai important lucru este să participi.”

Cu toții avem puncte forte în diferite domenii. Nimeni nu este bun la toate.

Adevărata problemă începe când oamenii îi etichetează pe ceilalți drept „ratați”. Adesea, cei care etichetează se tem să nu fie etichetați la rândul lor.

Relaxându-ne și acceptând ideea că nu există „locuri proaste” sau „vagoane proaste”, recunoaștem că fiecare are valoare. Cu toții avem parte uneori de „locuri proaste”; și asta e în regulă…

Această mentalitate ajută la reducerea geloziei, a competiției toxice și a stresului care le însoțește. Ea favorizează o comunicare mai bună și încurajează creativitatea, care se dezvoltă cel mai bine în medii pașnice.

Nu poți fi cu adevărat creativ într-o atmosferă stresantă sau toxică. Iar stresul este peste tot.

Site-ul web HealthInYourPlanet își propune să contribuie la reducerea acestui stres. Deși stresul pozitiv poate fi motivant, obiectivul nostru aici este reducerea stresului negativ. Reducerea stresului este benefică pentru toate părțile implicate; consolidează spiritul de echipă și promovează colaborarea.

Uneori, succesul în carieră vine mai ușor atunci când bem o cafea cu cineva decât atunci când ne izolăm și ne străduim prea mult.

Relațiile bune ne ajută să dăm ce e mai bun din noi. Ne permit să primim informații utile și să creăm împlinirea emoțională de care avem nevoie pentru a reuși.

Menținerea ciclurilor virtuoase susține creativitatea și reziliența continue, chiar și atunci când aceste cicluri sunt fragile sau se întrerup. Trebuie să fim pregătiți să le reconstruim din când în când.

Adesea realizăm lucruri împreună, dar fiecare dintre noi aduce abilități unice. Recunoașterea diferențelor dintre noi ajută la reducerea dorinței de a compara. Iar comparația, deși naturală, este adesea neproductivă.

În schimb, diversitatea noastră ne dezvăluie bogăția colectivă:

„Suntem cu toții diferiți, fiecare având ceva de oferit.”

Prin reducerea stresului, ne deschidem, împărtășim mai mult și contribuim la construirea unor cicluri virtuoase.

Nu este întotdeauna ușor să păstrezi această mentalitate, dar odată adoptată, ea devine contagioasă. Ajutorul și împărtășirea se răspândesc în mod natural.

Gândește-te la asta ca la o roată mare; greu de rotit singur, dar mai ușor împreună cu alții. A ajuta pe alții este adesea cea mai bună modalitate de a te ajuta pe tine însuți. Așa cum spun unele culturi:

„Ajută-te pe tine însuți, și cerul te va ajuta.”

În japoneză, oamenii spun adesea „Ganbatte”, care înseamnă „Ai curaj”. În alte culturi, putem spune și „Să dăm tot ce avem mai bun” sau pur și simplu „Ai grijă”. Indiferent dacă este o zi bună sau una proastă, cu toții progresăm în felul nostru.

Concentrându-ne pe propriul progres și rămânând pozitivi, devenim mai creativi și mai eficienți Dezvoltându-ne la maximul potențialului nostru.

Când concurența dispare, creativitatea crește. Devenim mai buni în munca noastră, mai consecvenți în pregătirea noastră și mai compătimitori față de noi înșine și față de ceilalți.

Când avem grijă de noi înșine, avem mai multă capacitate să avem grijă de ceilalți. Putem reconstrui, repara și îmbunătăți ceea ce ne înconjoară. Și trebuie să ne reamintim: suntem doar oameni; nu suntem invincibili.

Când creăm și menținem un mediu pașnic, cel mai bine este să ne întoarcem la rădăcini; la atenție.

Profesorii de mindfulness explică adesea că creierului îi place ceea ce îi face plăcere. Dar gândirea excesivă tinde să alimenteze instinctele primitive (sau „reptiliene”) ale creierului în moduri nefolositoare.

Totuși, niciodată nu este prea târziu. Întotdeauna putem reconstrui ceea ce a fost distrus.

Așa cum ne amintește Mahatma Gandhi:

„Convingerile tale devin gândurile tale. Gândurile
tale devin cuvintele tale.
Cuvintele tale devin acțiunile tale.
Acțiunile tale devin obiceiurile tale.
Obiceiurile tale devin valorile tale.
Valorile tale devin destinul tău.”

— M.K. Gandhi